Gazul rusesc și Nord Stream: motivele economice și tensiunile politice

Ați redat rezumatul dumneavoastră al cărții. Eu scriu foarte pe larg că am avut o istorie lungă a livrărilor de gaz în Războiul Rece. Rusia s-a dovedit a fi un partener de încredere și exista întotdeauna o tensiune cu americanii.

Eu am sprijinit construcția Nord Stream unu, prima conductă de gaze.

Întotdeauna au existat conducte între Rusia, Ucraina sau Polonia, Europa, iar aceste conducte n-au fost puse niciodată sub semnul întrebării de Ucraina și Polonia, ci doar acele conducte care treceau fără a tranzita teritoriul.

Putem vorbi și despre Nord Stream doi și Ucraina trebuie să rămână stat de tranzit. Asta s-a îndeplinit și, bineînțeles că această conductă nu trebuie utilizată ca mijloc de șantaj politic. Nord Stream doi nu a fost niciodată pusă în funcțiune,

iar unul a fost sistată după gazul era mai ieftin, deci era un factor economic.

Și dacă nu am fi făcut asta deja din anul douămii paisprezece, ar fi trebuit să achiziționăm gaz mai scump. Așa a trebuit să facem asta de-abia în douămii douăzeci și doi.

Exportul LNG e posibil din Statele Unite ale Americii, însă nu era posibil în douămii cincisprezece.

Până atunci era interzis exportul, deci singurele surse în afara Norvegiei și Țărilor de Jos erau statele arabe.

Și nici la acelea nu se derula totul fără tensiuni politice.

Deci avantaj economic.

Furnizori dificili, fără gaz american atunci, ceea ce mi-a facilitat decizia de a folosi gaz rusesc.