Analysis of Gas Supply and Politics

Ați redat rezumatul dumneavoastră al

cărții. Eu scriu foarte pe larg

că am avut o istorie

lungă a livrărilor de gaz

în Războiul Rece. Rusia s-a dovedit

a fi un partener de încredere și

exista întotdeauna o tensiune cu americanii.

Eu am sprijinit construcția Nord

Stream unu, prima conductă de gaze.

Întotdeauna au existat

conducte între Rusia, Ucraina sau Polonia,

Europa, iar aceste conducte

n-au fost puse niciodată sub semnul întrebării de

Ucraina și Polonia,

ci doar acele conducte care treceau fără a tranzita

teritoriul.

Putem vorbi și despre Nord Stream doi și Ucraina trebuie

să rămână stat de tranzit. Asta s-a îndeplinit

și, bineînțeles că

această conductă nu trebuie utilizată ca

mijloc de șantaj politic. Nord Stream

doi nu a fost niciodată pusă în funcțiune,

iar unul a fost sistată după gazul era

mai ieftin, deci era un factor economic.

Și dacă nu am fi făcut asta deja din anul douămii

paisprezece, ar fi trebuit să achiziționăm gaz mai

scump. Așa a trebuit să facem asta de-abia în

douămii douăzeci și doi.

Exportul LNG e

posibil din Statele Unite ale Americii, însă nu era posibil

în douămii cincisprezece.

Până atunci era interzis exportul, deci singurele

surse în afara Norvegiei și Țărilor de Jos

erau statele arabe.

Și nici la acelea nu se derula totul

fără tensiuni politice.

Deci avantaj economic.

Furnizori dificili, fără gaz american atunci,

ceea ce mi-a

facilitat decizia de a folosi gaz

rusesc.